Leon Vreme, reprezentant al expresionismului abstract. Doi ani de la trecerea sa în neființă

„Pentru mine albastrul (…) e lumina natală pe care o caut și n-o găsesc, acea lumină a copilăriei, care probabil că nu se mai întoarce niciodată.”

„Eu sunt pentru culori mai discrete. De aceea lucrez permanent cu un contrast între culori închise și deschise. Culorile închise constituie arhitectura principală a tabloului, ca un vitraliu, și dintre ele apar celelalte culori, care sunt de obicei puține, dar foarte nuanțate. Și caut prin aceasta ca lumina să vină din interiorul tabloului, să transpară ca printr-o sticlă colorată.”

„Fac pictură dintr-o profundă plăcere de a mă lupta cu materia densă (stratul dens) de culoare, ne-exprimând altceva decât stări sufletești, frământări interioare sau tensiuni ale perioadei în care îmi desfășor activitatea. Pornesc de la forme naturale sau imaginare și sunt prea puțin ancorat în cotidian.”

Leon Vreme se naște la 18 iunie 1930 în comuna Noul Caragaci, județul Cetatea Albă, Basarabia, într-o familie de agricultori înstăriți. Descoperă miracolul culorilor în casa bunicilor, unde găsește caseta cu culori și tot inventarul necesar picturii, care aparținuseră unui pictor rus găzduit de bunică.

Prin declanșarea acțiunilor de repatriere, părinții sunt nevoiți să își schimbe mereu domiciliul, până când România clarifică statutul refugiaților. După 1947 se stabilesc definitiv în comuna Vladimirescu, județul Arad.

Studiază la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția Pictură. Debutează în 1956, cu o lucrare la Salonul Uniunii Artiștilor Plastici din Cluj-Napoca.

Se stabilește cu soția sa, Xenia Eraclide, la Timișoara, unde se repartizau ateliere de creație tinerilor plasticieni veniți de la Cluj și București. Aici, în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici, își va desfășura întreaga activitate artistică.

Participă cu regularitate la saloanele anuale, republicane, expoziții de grup în țară și peste hotare. Începând cu 1961 este membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici, membru titular devenind în 1966.

În 1975 are prima expoziție personală în țară, la Galeria Helios din Timișoara. Din 1977 predă disciplinele de specialitate la Liceul de Arte Plastice din Timișoara, până la pensionare, în 1990.

În 2004 este decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer. Este distins cu Premiul pentru întreaga operă artistică de către Primăria Timișoara (2014). Obține Premiul I la Salonul de Pictură al UAP România (2016).

Lucrarea sa Dezgheț (început de primăvară) – foto – din 1969, rămâne în vitrina noastră din strada Mercy tocmai până la…. început de primăvară.